Acum stiu

Acum stiu ce gust are dragostea: gust de capsuni coapte, a caror aroma iti acopera orice crapatura a sufletului si-ti da o stare de bine, numita fericire.
Acum stiu ce miros aparte are dragostea: miroase a ghiocei abia iesiti de sub zapada, miroase a primavara.
Acum stiu ce culoare are dragostea, sau, mai bine spus, ce culori are: e asemenea unui curcubeu dupa o ploaie de primavara. Dragostea e ROSIE si pasionala, ORANJ si energica, e GALBENA si optimista, VERDE si naturala, e ALBASTRA si visatoare, INDIGO-VIOLET si sofisticata, vibranta.
Acum stiu ce note inalte atinge dragostea, dar de fiecare data cand incerc sa le transcriu, isi pierd din intensitate. Se sparge in bucatele mici,jucause.
Acum stiu ca dragostea se simte cu sufletul, dar si cu pielea. Are finetea mainilor pe care le mangai, a trupului pe care il imbratisez si a buzelor pe care le sarut.
Acum stiu ca dragostea mai are un simt, numit „proprioceptia”. Ea, dragostea, va sti mereu unde isi are casa: in celalalt.
Acum stiu ca „DRAGOSTE” e un nume aleatoriu, dat unui sentiment mult prea minunat, prea gustos, parfumat, aratos, mult prea fin pentru a fi cioplit si delimitat. Acum stiu ca acest sentiment se numeste oricum vreau eu, atata timp cat imi face sufletul sa vibreze, buzele sa-mi zambeasca si ochii sa deseneze o lume asa cum mi-o doresc.