Cuvinte mute

Unele cuvinte sunt mute. Le rostesti, le scrii dar nu au niciun efect asupra ascultatorului, cititorului. Strangi toate sentimentele la un loc, le treci prin filtrul gandirii, astfel incat sa fii bine inteles, iar informatia  sa nu ajunga distorsionata la interlocutor. Ganduri, incarcatura emotionala si apoi cuvinte… Cuvinte care parca se izbesc de un geam antiglont, cuvinte care nu reusesc sa treaca prin geamul mult prea dur, prin care nu trec nici gloantele, daramite niste cuvinte de catifea. Acestea sunt „cuvintele mute”, sentimente transformate in cuvinte, dar care nu ajung acolo unde ar trebui sa ajunga, si anume in sufletul privitorului. Il numesc „privitor” pentru ca sta si se uita incantat cum aceste cuvinte se lovesc de geam si se sparg in mii de bucati. Cred ca de aici si vorba „sa-ti aduni cuvintele”. Te asezi in genunchi, iti strangi franturile de cuvinte de pe cimentul rece, le incalzesti la piept si incerci sa le rostesti din nou. De aceasta data sunt si mai de neinteles, parca ai vorbi in chineza.
De aici mai departe nu ai decat doua variante: ori pleci, ori astepti un semn de la celalalt, sperand ca a inteles ceva. Toti stim ca ar trebui sa alegem prima varianta, dar de cele mai multe ori o alegem pe ce-a de-a doua. Si stam si ateptam ani de zile sa ne fie impartasite sentimentele.
Asta se intampla cand unul doar ofera, iar celalalt doar primeste.