Prea mult, dar totuși prea puțin

Prea mult încercăm să avem dreptate și prea puțin să comunicăm sănătos.

Prea mult vorbim și prea puțin ascultăm cu adevărat.

Prea mult ne dorim ca adevărul nostru, al fiecăruia în parte, să fie adevărul absolut și prea puțin pregătiți suntem să cunoaștem un astfel de adevăr. Uităm că fiecare are propriul adevăr, creat pe un trecut, o educație.

Prea mult vorbim despre iubire și pace și prea puțin acționăm în acord cu ceea ce spunem că ne dorim.

Prea mult ne criticăm părinții, copiii, frații și prea puțin îi încurajăm.

Prea mult ne băgăm în viețile celorlalți și prea puțin ne implicăm în ale noastre.

Prea mult ne autoînvinovățim pentru anumite „greșeli” și prea puțin realizăm că suntem direct responsabili pentru viața noastră. E o mare diferență între a te învinovăți și a fi responsabil. A fi responsabil înseamnă a face ceva cu privire la ce ai creat.

Prea mult ne concentrăm pe muncă și prea puțin pe familie…mult prea puțin.

Prea mult înotăm prin frustrări și prea puțin stăm de vorbă cu noi înșine la un ceai.

Prea mult ne interesează ce face sau ce nu face vecinul și prea puțin ne cunoaștem pe noi înșine.

Prea mult ne plângem de ploi, de căldură, de zăpezi și prea puțin ne oprim în loc să admirăm o floare, un râu, o gâză.

Prea mult ne mințim că nu avem timp și prea puțin ne reorganizăm prioritățile.

Prea multe înjurături și bătăi, și prea puține mângâieri și îmbrățișări. Când vedem două persoane sărutându-se și îmbrățișându-se pe stradă deja ni se pare ciudat.

Prea mult ne legăm de trecut atunci când vrem să reproșăm ceva, cuiva, și prea puțin ne întoarcem în trecut pentru a ne vindeca copilul interior.

Prea mult ne agățăm de cei cărora le-a venit vremea să moară și prea puțin comunicăm deschis cu ei atunci când sunt încă în viață.

Prea mult interes pentru a ne vindeca altcineva, altceva din exterior și prea puțin interes de a ne conecta cu ființa noastră interioară, cea energetică.

Prea mult interes față de alte planete, galaxii, extratereștri și OZN-uri, și prea puțin pentru cucerirea propriei persoane.

Prea multă evoluție tehnologică și prea puțină evoluție spirituală. Și ne mai întrebăm cum au construit egiptenii piramidele fără tehnologia de astăzi. Pe bune?!

Prea multă atenție doar pe dezvoltarea cognitivă și prea puțină pe dezvoltarea inteligenței emoționale.

Prea multă evitare a propriei vieți interioare și prea puțină conștientizare.

Prea mult ni se pare că acest text este despre alții și nu despre noi, și prea puțini vom conștientiza că e despre fiecare în parte. ❤️